„Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca.” – Carl Gustav Jung
În ultima perioadă conceptul de umbră a început să aibă audiență până și la urechile, în mare parte, neinteresate de psihologia jungiană, ceea ce ar trebui să ne bucure nespus, nu întrucât există posibilitatea să apară noi adepți ori idolatrii ai doctorului Jung, ci fiindcă lumea devine conștientă de faptul că nu doar ceilalți pot fi toxici, răi ori „de căcat”.
Când, cu toate astea, se vorbește deseori despre umbră și conținutul ideii în sine, sunt omise niște chestiuni importante.
Una ar fi că, de pildă, umbra Nu reprezintă, în mod exclusiv, trăsături, caracteristici, atribute rele, reprehensibile, inacceptabile ale individului, ci aceasta are în componența sa absolut fiecare element de care individul pur și simplu n-are habar că-i aparține.

Astea înseamnă că, mai precis, umbra este partea personalității cu care nu ne identificăm, fie direct(„Eu nu-s ca el, crede-mă. N-aș fi în stare să fac așa ceva.” – iar dacă se dovedește că suntem exact ceea ce afirmăm că n-am fi, avem de-a face, cel mai des, cu un caz de negare) fie indirect, nefiind conștienți de ea.
Pe scurt, umbra este celălalt aspect a ceea ce mă consider eu întru totul i.e a personalității mele.
Una din misunile pe care le are omul, conform psihologiei jungiene, este să-și aducă la suprafață, la lumină conținuturile care rezidă inconștient în umbră.

Motivele pentru care ar fi necesar să faci una ca asta sunt nenumărate, depinzând de nevoile fiecăruia.
De exemplu, poate am nevoie să devin conștient de faptul că ajung să fiu sufocant mult prea repede într-o relație – motiv pentru care cele mai multe au eșuat lamentabil – ca să mă pot controla pe viitor și să nu mai am de-a face cu încă un eșec din cauza aceluiași defect.
O regulă de bază în explorarea umbrei este să devii conștient de anumite tipare de gândire, emoție și/sau comportament care te pun mai mereu în aceeași situație nefavorabilă ca apoi să găsești o soluție.

Un proverb rus – pe care pot doar să-l parafrazez momentan – spune că: „Dacă ești femeie și te căsătorești de 3 ori și îți iei un pumn în gură de la fiecare bărbat, nu e vina bărbaților pentru că așa sunt ei, ci tu ești urâtă.”
Cu alte cuvinte, dacă treci de mai multe ori prin aceeași pățanie care nu te prea bucură sunt șanse foarte mari că tu ești problema, drept care ar fi esențial să faci o mică excursie în tărâmul umbrei i.e în propriul tău inconștient ca să afli unde anume greșești.
Așa cum mărturiseam adineaori, în interiorul umbrei nu rezidă numai trăsături care nu ne plac, ci se află un întreg potențial.

Adică o persoană timidă mereu va purta cu sine posibilitatea de a deveni încrezător, indiferent dacă o știe sau nu.
La fel, o persoană într-adevăr bună va avea în componența sa posibilitatea de a comite cele mai groaznice și mai imorale acte cu putință, mai ales dacă nu o știe.
Pe șleau spus există, în mod constant, un potențial de schimbare, indiferent dacă e înspre bine sau nu.
BIBLIOGRAFIE:
Arhetipurile și inconștientul colectiv O.C. 9/1 – C.G. Jung
Aion. Contributii la simbolistica Sinelui O.C. 9/2 – C.G. Jung
Doua Scrieri Despre Psihologia Analitica O.C. 7 – C.G. Jung
Practica psihoterapiei O.C. 16 – C.G. Jung
How to integrate your shadow – Jordan Peterson
Carl Jung and the Shadow – The Mechanics of Your Dark Side
Shadow (psychology) – Wikipedia
Nu stiu mulye despre umbra (nu stiam pâna acum) dar stiu ca avem posibilitatea de a ne autoanaliza si de a ne autocorecta. Calea lunga este pâna ne recunoastem defectele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multe…scuze!
ApreciazăApreciază